~POEZII Romica Istrate


COPACUL

Cand frunzele se ingalbenesc si cad
Sunt umede si ofilite
Si lasa pomul dezbracat
Cu ramurile triste.

Isi plang de mila amandoi
Ca vine toamna, vin si ploi
Ca pomul tremura in vant
Si frunzele se fac noroi.

Un pui de brad mai jos pitit
Intreaba fagul imbatranit:
- Ai fost asa de rau batrane?
De frunzele te-au parasit?

Sa stii ca imi pare rau de tine,
Ca frunza ta te-a parasit
Acum va fi si vai de mine
Caci toata vara m-am umbrit!

- Stai linistit, mai pui de brad!
Chiar daca iarna sufla-n ram
Ca nu e prima ce-a sosit
E semn ca toamna a trecut!

Asa se numara toti anii
La noi, copacii si tufanii,
Vei creste-nalt, vei face ram,
Vei creste si te-ai inalta
Iar eu pe loc de acum voi sta.

Ba chiar nu mai privesc in vant.
Ma uit in jos catre pamant
Caci in curand acolo ajung

Sa dea Domnul sa-nfrunzesc
La primavara iara
Ti-oi povesti cu drag si of,
Din anii ce-au trecut
Au fost frumosi, au fost si buni
Acuma pentru mine.
Sunt numai o povara!

07.09.2012 ~ Bucuresti