~POEZII Romica Istrate


COPACUL

Cand frunzele se ingalbenesc si cad
Sunt umede si ofilite
Si lasa pomul dezbracat
Cu ramurile triste.

Isi plang de mila amandoi
Ca vine toamna, vin si ploi
Ca pomul tremura in vant
Si frunzele se fac noroi.

Un pui de brad mai jos pitit
Intreaba fagul imbatranit:
- Ai fost asa de rau batrane?
De frunzele te-au parasit?

Sa stii ca imi pare rau de tine,
Ca frunza ta te-a parasit
Acum va fi si vai de mine
Caci toata vara m-am umbrit!

- Stai linistit, mai pui de brad!
Chiar daca iarna sufla-n ram
Ca nu e prima ce-a sosit
E semn ca toamna a trecut!

Asa se numara toti anii
La noi, copacii si tufanii,
Vei creste-nalt, vei face ram,
Vei creste si te-ai inalta
Iar eu pe loc de acum voi sta.

Ba chiar nu mai privesc in vant.
Ma uit in jos catre pamant
Caci in curand acolo ajung

Sa dea Domnul sa-nfrunzesc
La primavara iara
Ti-oi povesti cu drag si of,
Din anii ce-au trecut
Au fost frumosi, au fost si buni
Acuma pentru mine.
Sunt numai o povara!

07.09.2012 ~ Bucuresti

~POEZII Romica Istrate


PE TARMUL MARII NEGRE

Am scris aceasta poezie
Pe tarmul Marii Negre
Dar din nefericire
Pe tarmul altei tari.

Ma simt aproape, langa casa
Ma simt langa ai mei
As vrea sa fiu si mai aproape,
Dar drumu-i lung pana la ei.

La Devnia-ntr-un port,
Zaceam nevinovat
Eram in cursa, ce sa fac?
Si trebuie neaparat, sa fiu plecat.

La fel ca marea inspumata
Mi-a fost si mie viata toata
Cu valuri mici, cu valuri mari.
Dar trebuie sa fim mai tari

Caci marea cat este de mare
Ea singura isi face carare
Si-si croieste cum doreste
Cu greu, dar totusi izbuteste

La fel ca valul care vine
Si se izbeste in mal
Asa inaintez prin viata
Izbindu-ma de ani!

17.07.1998 ~ Devnia, Bulgaria

~POEZII Romica Istrate~


....

Ii multumesc lui Dumnezeu
Ce El mi-a daruit
Ca a fost bun. ca a fost rau
Pe toate le-am iubit.
Mi-a daruit si doua stele
Cu ochi albastri de-un senin
Ce numai cerul este plin
Cand este fara ele.
Pe una nu stiu cum sa spun
Este ceva mai mare
Dar o iubesc nespus de mult
Ca nu are asemanare
Cu parul lins si auriu
Iti jur, ca e un soare.
Dar si cea mica e la fel
Caci tot de El e data
Abia astept sa faca mare
Sa strige tare "TATA"!
Tragand cu greu si obositi
De viata ca de-o sfoara
Parca regret ca n-o sa pot
Sa am si eu o nora!

~POEZII Romica Istrate~


GABI

O,tu,iubita mea
Veghind la steaua ce-a rasarit
Din dragoste si din iubit
Tu meriti cel mai mare pret
Ai grija draga si te rog
Sa nu ma rasplatesti cu marele dispret

Venit-a timpul mai apoi
Ca dupa ani si ani
O alta stea sa apara intre noi
Sa fim mai diafani.

Nimic nu cred ca ar putea
Sa ne desparta acum
Chiar moartea daca ar vrea
Nu ar avea cum

Caci stelele ce au aparut
De mult,la inceput
Si ce cu grija le-ai crescut
Vegheate-au fost si in trecut
Vegheate fi-v-or pana cresc
Si pana cand pe ceru-albastru
Nu una ,ci doua stralucesc.

Eu n-am putut sa la veghez
C-am pribegit prin munti,pe vai
Pe campuri verzi si prin odai,
Fiind mereu cu gandul doar la voi.
S-aveti si sa nu fiti ca mine in nevoi

Sa n-aveti somn,sa n-aveti pace
Ca nu stiti soarta ce va face
Un gand ciudat ce tulbura-mi strabat
O minte dusa undeva departa
Departe,ca asa-i mai bine
Veni-va timpul ca sa uitati de mine

~POEZII Romica Istrate~



MADI

Iti scriu aceasta poezie
Caci tu mi -ai fost mai draga mie
Si Dumnezeu te-a daruit
Ca eu sa fiu mai fericit.

Venit-a timpul ca sa plec
Si mama ta ma-ntreaba
Ce nume vrei ca el sa aiba
Acel ce vrea sa iasa-n graba.

Atuncea eu i-am spus rastit:
-Tu ce-ai de gand?
Mai mergi si plimba-te-n gradina
Caci timpul n-a sosit
Dar grija mare tu sa ai
Caci cel ce va sa vina
Un singur nume pot sa aiba
Acel de Madalina.

17-07-1998~Devnia,Bulgaria

~POEZII Romica Istrate~


MICUTA MEA

Micuta mea eu vreau sa stii
C-atunci cand scriu aceste poezii
Tu nu stiai sa scrii
Dar timpul va veni
Cand tu la vei citi.

Sa nu gandesti vreodata-n viata
Ca pentru mine-ai fost o greata
Citi-vei tot ce scriu acum
Caci Dumnezeu a fost mai bun
Si fara nicio intristare
A zamislit ce-avea mai bun
O fata,si-nc-un pui de om
O fata care se mira
Atat de mult se minuna
Cum cealalta crestea.

De-acuma viata e mai grea
Dar e mai fericita
Caci in sfarsit am doua flori
Cu cea nou nascuta

Botezul pe care l-ai primit
N-a fost un oarecare
A fost acela bun primit
Cand preotul el insusi a rostit
Cuvantul potrivit
Ce nasul mult s-a chinuit
Cu Ronia,acel nume de floare.

                   17-07-1998~Bulgaria