sâmbătă, 9 iulie 2011

acum...

"cum sa ii explic inimii ca azi pleci???cum sa ii spun ca fara tine poate continua??cum sa ma prefac, pentru a nu isi da seama, ca de azi nu o sa mai fi langa mine?"
mi-as dori sa inchid o clipa ochii si totul in jurul meu sa fie la fel ca acum multi ani, cand aveam sufletul plin de vise...acum, cand am facut atatea compromisuri pentru a imi atinge scopurile, nu ma simt implinita...vad ca sunt inconjurata de ipocriti, ca ma adancesc din ce in ce mai mult in lumea asta de masti si de aparente...
copilaria a ramas in urma,iar primul indiciu, este atunci cand nedreptatea si coruptia ne lovesc, iar mama si tata nu sunt acolo sa ne apere.
uneori, ne afecteaza atat de mult, incat nu mai putem dormi. Dar trebuie sa descoperim si sa infruntam totul singuri.
o sa constientizam ca intr'o zi, cerul se umple de fantome, viata, de schelete, gloria, de nenorociri, iar cuvintele, de tacere. o sa vedem ca intr'o zi, tradarea va intra in vietile noastre si ne va domina incetul cu incetul...
nu imi mai este de folos nimic din tot ceea ce am, daca nu simt cu adevarat fericirea...nu ma ajuta cu nimic ca esti aici daca ochii mei nu te pot privi...sunt orbi...nu-mi sunt de folos nici mainile, in care se pierd mangaierile care ti-ar putea alina durerea...
sunt total schimbata...fara sa imi dau seama cand, unde si cum, viata ma adus la un alt nivel...din fetita ce plangea de dor intr'un colt al camerei, am devenit o "femeie" puternica, ce a lasat ura in spate, capabila sa isi croiasca un drum in propria viata...capabila sa spuna lucrurilor pe nume...capabila sa plece intr'un alt loc, de unde sa o ia din nou de la 0...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu