A trecut foarte mult timp de cand nu mi-am mai scris gandurile aici. S-au intamplat foarte multe lucruri de la ultima postare...
Viata nu te lasa la greu, ea te coboara, ea te ridica, ea iti arata drumul spre fericire in timp ce tot ea iti arata drumul catre durere. Viata nu tine cont de varsta, de sex, de statut social sau de cat de pregatit esti pentru ce urmeaza. Viata ne pune la incercare si ne demonstreaza cat de puternici suntem, ne da atat cat putem duce...
Au trecut trei ani de cand viata mea s-a schimbat radical, trei ani in care "am crescut", m-am maturizat si mi-am format o familie...
Am cunoscut un om minunat, ce mi-a fost alaturi in toate clipele grele, ce mi-a fost alaturi in toate momentele fericite. Un om ce a adus din nou fericirea in viata mea si mi-a aratat ca viata continua si dupa ce necazurile pun stapanire pe suflet. Un om ce imi demonstreaza zi de zi ca iubirea e cel mai pur sentiment. Un om nobil, un suflet cald, sufletul meu pereche...
De acolo, de unde tata ne vegheaza, stiu ca l-a trimis sa aiba grija de mine si ii multumesc. Nu credeam ca o sa mai iubesc vreodata, nu credeam ca se poate iubi asa vreodata si totusi iata ca m-am inselat...
Totul a inceput la scurt timp dupa ce tatal meu ne-a parasit, plecand intr-un "loc" mai bun. Ne-am cunoscut, dar nu credeam vreodata ca o sa fim impreuna...dar "niciodata sa nu spui niciodata". Acum el este "domnul meu", iar eu sunt "doamna sa". Mai avem foarte putin si implinim un an de casnicie, un an plin de aminiri minunate, un an plin de iubire si fericire.
Parerea mea a fost intotdeauna ca nu poti fi fericit in totalitate, parerea mea a fost ca intr-un colt de suflet exista mereu o urma de regret...dar atunci cand cunosti omul potrivit, la momentul potrivit, iti dai seama ca este sufletul pereche si nu trebuie sa il pierzi...iti dai seama ca e persoana prin care respiri, prin care privesti si fara de care nu poti trai.
Iti multumesc ca existi !!!!
~parerea mea, despre viata si altele...
Ronia Gheorghe (acum):)
