"Te-ai stins putin cate putin sub privirile noastre neputincioase, plecand prea devreme dintre noi. Te-am iubit prea mult si te-am pierdut. Azi nu mai esti unde erai, nu mai mergi pe unde mergeai si nu iti mai putem auzi glasul, dar vei ramane pentru totdeauna in sufletele noastre."
Te-ai nascut intr-o zi de 13, numar ce te-a urmarit intreaga viata. Cu bune, cu rele ai razbit prin lume cu demnitate si mult bun simt, lasand loc intotdeauna de buna ziua.
Ai plecat din sanul familiei, faurindu-ti tu insuti propria ta familie. Ai avut parte de clipe minunate alaturi de femeia ce ti-ai ales-o sa o ai langa tine pana in ultima clipa a vietii, pana cand ultima suflare paraseste corpul tau.
Ti-a daruit doua flori, doi boboci ce ti-au stat alaturi cu o iubire neconditionata. Au gresit in fata ta de nenumarate ori si totusi le-ai iertat de fiecare data si cu vorba ta buna le-ai crescut si le-ai educat cum ai stiut tu mai bine.
Ai lasat in urma parintii indurerati si o sora indoliata. Ai renuntat la iubirea ficelor tale si a sotiei, plecand pe un drum fara intoarcere. Ti-ai parasit nepotul, lasandu-l sa creasca fara dragostea ta. Ai colindat in lumea intreaga si ai gasit drumul de intoarcere mereu, dar acum te-ai ratacit pe un drum ce nu mai duce niciodata acasa, pe un drum ce nu mai exista nici durere, nici intristare si nici suspin.
Credinta in Dumnezeu te-a intarit sa lupti contra bolii necrutatoare ce a pus stapanire pe trupul tau.
Te intorci acum la aceeasi zi de 13, ultima data cand razele soarelui iti ating pielea, ultima zi cand intreaga lume te priveste cu lacrimi in ochi si durere in suflet.
Ia-ti adio de la toata lumea si multumeste-i lui Dumnezeu ca de acum chinurile tale sunt doar amintiri.
Odihneste-te in pace!!!!
TE IUBESC!
vineri, 19 iulie 2013
marți, 14 mai 2013
Calea Luminii
marți, 19 februarie 2013
traim intr-o lume ...
s-au intamplat atatea nenorociri intr-un timp atat de scurt, incat nu imi pot da seama daca e vis sau e realitate...
am ajuns la concluzia ca lumea va disparea din cauza rautatii unora...de fapt, nici nu stiu daca e rautate sau e prostie. nici nu stiu daca e voita sau e involuntara, dar am impresia cateodata ca tot ceea ce ma inconjoara e daunator, ca nu merita sa ai un copil intr-o lume afectata din ce in ce mai mult de imbecilizare!
nu am o gandire negativa, sau cel putin asta cred...sunt doar realista si privesc lumea asa cum vrea ea sa fie privita! din 1000 de lacrimi tu poti alege un singur zambet??din 100 de jigniri tu poti alege un compliment??...nu cred ca aceste lucruri le poate face cineva, asa cum nimeni nu poate alege persoanele ce il inconjoara.
nu am (sau, nu avem) nicio vina pentru faptul ca ne-am nascut intr-o tara...asa cum este, ca am pornit fara nicio sansa intr-o lume a nepasarii, in care fiecare e pentru el...imi vine rau cand aud fraze de genul "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte"...care ochi si care dinte???aaa...probabil ochii si dintii aceleiasi persoane...
observ ca in tara in care traiesc acum se intampla din ce in ce mai multe nenorociri si ma intreb daca toate astea au un vinovat "moral" sa zic asa...a inceput sa ne fie frica sa ne lasam copii la scoala din cauza unor tampiti care se amuza luand viata unor oameni ce nu au gresit cu nimic..sa ne fie frica sa ne urcam la volan din cauza unor cretini care nu isi asuma responsabilitatea de a conduce o masina...sa murim nevinovati din mana altora??...eu nu cred ca asta e destinul...destinul ti-l faci cu mana ta...dar cand altul decide ca e timpul sa mori, deja vorbim despre cu totul altceva...vorbim despre o lume a oamenilor fara suflet!
de obicei nu judec...pentru ca nu am niciun drept...dar cand vezi o persoana care nu poate "privi in jos" pentru ca se impiedica de nas, uitand de unde au plecat...fiind preocupati doar de ultimul model de iPhone, sau cea mai frumoasa masina aparuta...e imposibili sa nu gandesti anumite lucruri despre el/ea...imi este din ce in ce mai greu sa nu imi arat dezgustul fata de atat de multe lucruri ce se intampla zilnic in jurul meu...si in jurul multora dintre noi!
apreciez oamenii care au un cuvant de spus, care nu sunt de acord cu toate "neintelegerile" din jur...si cu toate balivernele indrugate de unii...am impresia ca oamenii astia "importanti" ne considera o generatie de prosti ce pot fi facuti usor sa inghita "galusca"...aaa si asa ajungem la alt subiect...minunatul BAC din ultimii ani!! - am inteles...poate e si vina elevilor, nu si-au dat silinta, sau nu au nicio inclinatie catre invatatura. nu contest acest fapt, dar trebuie recunoscut faptul ca vina apartine si altcuiva!!
imi vad defectele si imi stiu calitatile...le recunosc si nu imi este teama sa spun lucrurile "verde in fata", dar cand vezi ca "lumea" asta inconjuratoare este asa, mai bine taci si inghiti...o sa ajungem sa fim "teleghidati" de catre "spuma societatii"...atata timp cat "cocalarismul" e in floare nici nu mai am pretentii...zic sa se deschida cluburi cat mai multe...pentru ce atatea scoli???
~parerea mea, despre viata si altele...
Ronia Istrate
am ajuns la concluzia ca lumea va disparea din cauza rautatii unora...de fapt, nici nu stiu daca e rautate sau e prostie. nici nu stiu daca e voita sau e involuntara, dar am impresia cateodata ca tot ceea ce ma inconjoara e daunator, ca nu merita sa ai un copil intr-o lume afectata din ce in ce mai mult de imbecilizare!
nu am o gandire negativa, sau cel putin asta cred...sunt doar realista si privesc lumea asa cum vrea ea sa fie privita! din 1000 de lacrimi tu poti alege un singur zambet??din 100 de jigniri tu poti alege un compliment??...nu cred ca aceste lucruri le poate face cineva, asa cum nimeni nu poate alege persoanele ce il inconjoara.
nu am (sau, nu avem) nicio vina pentru faptul ca ne-am nascut intr-o tara...asa cum este, ca am pornit fara nicio sansa intr-o lume a nepasarii, in care fiecare e pentru el...imi vine rau cand aud fraze de genul "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte"...care ochi si care dinte???aaa...probabil ochii si dintii aceleiasi persoane...
observ ca in tara in care traiesc acum se intampla din ce in ce mai multe nenorociri si ma intreb daca toate astea au un vinovat "moral" sa zic asa...a inceput sa ne fie frica sa ne lasam copii la scoala din cauza unor tampiti care se amuza luand viata unor oameni ce nu au gresit cu nimic..sa ne fie frica sa ne urcam la volan din cauza unor cretini care nu isi asuma responsabilitatea de a conduce o masina...sa murim nevinovati din mana altora??...eu nu cred ca asta e destinul...destinul ti-l faci cu mana ta...dar cand altul decide ca e timpul sa mori, deja vorbim despre cu totul altceva...vorbim despre o lume a oamenilor fara suflet!
de obicei nu judec...pentru ca nu am niciun drept...dar cand vezi o persoana care nu poate "privi in jos" pentru ca se impiedica de nas, uitand de unde au plecat...fiind preocupati doar de ultimul model de iPhone, sau cea mai frumoasa masina aparuta...e imposibili sa nu gandesti anumite lucruri despre el/ea...imi este din ce in ce mai greu sa nu imi arat dezgustul fata de atat de multe lucruri ce se intampla zilnic in jurul meu...si in jurul multora dintre noi!
apreciez oamenii care au un cuvant de spus, care nu sunt de acord cu toate "neintelegerile" din jur...si cu toate balivernele indrugate de unii...am impresia ca oamenii astia "importanti" ne considera o generatie de prosti ce pot fi facuti usor sa inghita "galusca"...aaa si asa ajungem la alt subiect...minunatul BAC din ultimii ani!! - am inteles...poate e si vina elevilor, nu si-au dat silinta, sau nu au nicio inclinatie catre invatatura. nu contest acest fapt, dar trebuie recunoscut faptul ca vina apartine si altcuiva!!
imi vad defectele si imi stiu calitatile...le recunosc si nu imi este teama sa spun lucrurile "verde in fata", dar cand vezi ca "lumea" asta inconjuratoare este asa, mai bine taci si inghiti...o sa ajungem sa fim "teleghidati" de catre "spuma societatii"...atata timp cat "cocalarismul" e in floare nici nu mai am pretentii...zic sa se deschida cluburi cat mai multe...pentru ce atatea scoli???
~parerea mea, despre viata si altele...
Ronia Istrate
vineri, 18 ianuarie 2013
cand viata iti da o palma, intoarce obrazul!!!
mi-a spus cineva, foarte special mie, urmatoarea fraza: "cand viata iti da o palma, intoarce obrazul"...dar nu mi-a explicat si cum ar trebui sa fac asta.
am ajuns din nou fata in fata cu problemele, si nu am stiut cum sa reactionez...mi-am pierdut cumpatul si am decazut enorm...am simtit ca sfarsitul e aproape...si am constientizat ca nu sunt pregatita pentru acest moment!
nu stiu daca te-a incercat vreodata acest sentiment de tristete, amestecat cu frica, cu deznadejde...si multe altele!!iti trec prin minte atetea secvente...ai impresia ca derulezi un film...deschizi ochii si constientizezi ca tot ceea ce "a-ti facut impreuna" s-a terminat, ca nu o sa mai ai ocazia sa ii vorbesti, sa o privesti, sa ii multumesti pentru tot ceea ce a facut pentru tine!!
in aceste momente grele...au aparut persoane ingrate a caror preocupare era: "de ce plange asa tare, nici macar nu ii poarta sangele"...sau "de ce nu plange si sta ca proasta, cred ca a inebunit"...dar nimeni, absolut nimeni nu s-a gandit ca inauntrul fiintei mele era o lupta...ca in momentul in care "s-a terminat", pamantul mi-a fugit de sub picioare , ca viata mea a luat sfarsit, ca a inceput o etapa noua...fara ea!!
ma gendeam doar cum o sa fac sa trec peste...nu puteam suporta ideea de a o vedea asa, nu credeam ca s-a intamplat una ca asta...traiam intr'o minciuna!dar a venit ziua cand a trebuit sa plece pentru totdeauna...sa nu o mai vad nici macar asa...a venit ziua cand mi'am ingropat inima alaturi de ea, cand am memorat privirea ei, strangerea de mana si cuvintele blajine ce imi vor ghida intreaga viata de acum inainte...
detestam momentul cand incepea sa imi tina predici, sa ma certe, sa ma critice...abia acum am vazut ca in tot ceea ce zicea avea dreptate, ca nu imi dorea decat binele si tot ceea ce facea, facea pentru mine....
am atat de multe regrete si nu ma impac cu gandul ca s-a sfarsit...dar stiu ca ma va vegha mereu de acolo de sus, stiu ca nu o voi uita niciodata chiar daca viata merge inainte, ea va fi mereu una dintre cele mai importante persoane din viata mea, ea va fi mereu, aici, in suflet "mamaita mea" care m-a crescut si educat cum a stiut ea mai bine...
stiu ca ma aude si ma vede...si vreau sa ii multumesc pentru tot!!!
~parerea mea, despre viata si altele...
Ronia Istrate
am ajuns din nou fata in fata cu problemele, si nu am stiut cum sa reactionez...mi-am pierdut cumpatul si am decazut enorm...am simtit ca sfarsitul e aproape...si am constientizat ca nu sunt pregatita pentru acest moment!
nu stiu daca te-a incercat vreodata acest sentiment de tristete, amestecat cu frica, cu deznadejde...si multe altele!!iti trec prin minte atetea secvente...ai impresia ca derulezi un film...deschizi ochii si constientizezi ca tot ceea ce "a-ti facut impreuna" s-a terminat, ca nu o sa mai ai ocazia sa ii vorbesti, sa o privesti, sa ii multumesti pentru tot ceea ce a facut pentru tine!!
in aceste momente grele...au aparut persoane ingrate a caror preocupare era: "de ce plange asa tare, nici macar nu ii poarta sangele"...sau "de ce nu plange si sta ca proasta, cred ca a inebunit"...dar nimeni, absolut nimeni nu s-a gandit ca inauntrul fiintei mele era o lupta...ca in momentul in care "s-a terminat", pamantul mi-a fugit de sub picioare , ca viata mea a luat sfarsit, ca a inceput o etapa noua...fara ea!!
ma gendeam doar cum o sa fac sa trec peste...nu puteam suporta ideea de a o vedea asa, nu credeam ca s-a intamplat una ca asta...traiam intr'o minciuna!dar a venit ziua cand a trebuit sa plece pentru totdeauna...sa nu o mai vad nici macar asa...a venit ziua cand mi'am ingropat inima alaturi de ea, cand am memorat privirea ei, strangerea de mana si cuvintele blajine ce imi vor ghida intreaga viata de acum inainte...
detestam momentul cand incepea sa imi tina predici, sa ma certe, sa ma critice...abia acum am vazut ca in tot ceea ce zicea avea dreptate, ca nu imi dorea decat binele si tot ceea ce facea, facea pentru mine....
am atat de multe regrete si nu ma impac cu gandul ca s-a sfarsit...dar stiu ca ma va vegha mereu de acolo de sus, stiu ca nu o voi uita niciodata chiar daca viata merge inainte, ea va fi mereu una dintre cele mai importante persoane din viata mea, ea va fi mereu, aici, in suflet "mamaita mea" care m-a crescut si educat cum a stiut ea mai bine...
stiu ca ma aude si ma vede...si vreau sa ii multumesc pentru tot!!!
~parerea mea, despre viata si altele...
Ronia Istrate
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)